Înainte ca congelatoarele de uz casnic să devină comune, mii de oameni și-au riscat viața pentru a extrage și conserva gheața din lacuri înghețate și munți înalți. Această meserie, esențială pentru păstrarea alimentelor și băuturilor reci, a fost odată o reală provocare pentru cei care o practicau.
Baltazar, ultimul tăietor de gheață din România, a fost unul dintre acei oameni care au făcut față condițiilor extreme pentru a asigura frigul necesar în locuințe și depozite. Meseria sa a fost considerată periculoasă, dar indispensabilă înainte de apariția tehnologiei moderne de refrigerare, precum congelatoarele electrice, în anii 1950-1960.
Citește și: FIFA a închiriat un birou în Trump Tower cu 41.000 de dolari pe lună
Ce însemna meseria de tăietor de gheață în România?
În perioada de dinainte de electricitate, tăietorii de gheață extrăgeau blocuri mari din lacurile înghețate, folosind pluguri trase de cai și fierăstraie uriașe. În România, aceștia recoltau gheața din lacurile înghețate în timpul iernii și o depozitau în beciuri speciale, numite ghețării, pentru a o vinde în sezonul cald.
- Blocurile de gheață aveau între 20 și 45 de kilograme
- Se extrăgeau din lacuri înghețate cu o grosime de cel puțin 30 de centimetri
- Depozitarea se realiza în beciuri izolate cu rumeguș sau paie pentru conservare
- Gheața era transportată pe sănii sau căruțe către depozite
- Procesul necesita forță brută și logistică avansată pentru acea vreme
Care era secretul păstrării gheții până vara?
Blocurile de gheață erau scoase din apă prin canale speciale și apoi încărcate pe căruțe sau sănii. În depozite, acestea erau așezate în straturi groase de rumeguș, care acționa ca un izolator termic, reducând transferul de căldură și prelungind durata de conservare. Astfel, ghețarii românești asigurau frigul necesar pentru spitale, restaurante și gospodării, chiar și în sezonul cald.
Meseria de tăietor de gheață a fost odată o activitate vitală pentru societate, însă odată cu electricitatea și apariția congelatoarelor, această industrie a dispărut complet. Astăzi, Baltazar rămâne simbolul unei epoci în care forța și curajul erau esențiale pentru a menține frigul și a salvat alimentele în condiții dificile.
Deși meseria a fost abandonată, amintirea tăietorilor de gheață și a sacrificiilor lor rămâne vie în istoria conservării alimentelor din România, reprezentând o epocă în care natura și munca umană se împleteau pentru a face față provocărilor vremurilor.