Un studiu recent a descoperit că urmașii incașilor din Peru au o adaptare genetică unică pentru digestia amidonului, fiind singura populație din lume cu o astfel de caracteristică. Cercetarea a evidențiat modificări genetice care le conferă o capacitate superioară de a procesa cartofii, aliment esențial în cultura lor de mii de ani.
Popoarele indigene din Munții Anzi au domesticit cartoful în urmă cu între 6.000 și 10.000 de ani, transformându-l într-un element central al dietei lor. Această alimentație a dus la dezvoltarea unor adaptări genetice speciale, care se păstrează și în prezent la descendenții din Peru, conform unui studiu publicat în revista Nature Communications.
Citește și: TikTok contestă desemnarea drept controlor de acces în UE
Ce înseamnă adaptarea genetică la digestia amidonului?
Studiul a analizat date genetice de la peste 3.700 de persoane din 85 de populații globale, inclusiv 81 de vorbitori de limba quechua din Peru. S-a descoperit că aceste populații au, în medie, 10 copii ale genei AMY1, responsabilă de digestia amidonului, cu două până la patru mai multe decât majoritatea oamenilor.
- Numărul de copii ai genei AMY1 la aceste populații este unic în lume
- Modificările genetice coincid cu începuturile domesticirii cartofului
- Adaptarea oferă un avantaj evolutiv pentru digestia alimentelor bogate în amidon
- Se presupune că această variantă genetică a facilitat procesarea cartofilor în dietă
- Numărul crescut de copii ai genei crește eficiența enzimelor de digestie
Implicarea cercetării în înțelegerea evoluției umane
Cercetătorii subliniază că această adaptare genetică reprezintă un exemplu clar de influență a culturii asupra biologiei umane. Omer Gokcumen, genetician la Universitatea din Buffalo, afirmă: „Este un caz minunat în care cultura modelează biologia”.
De asemenea, geneticianul Abigail Bigham de la UCLA evidențiază că această descoperire are implicații pentru înțelegerea metabolismului, sănătății și a impactului domesticirii asupra evoluției umane.
AMY1 controlează o enzimă numită amilază, prezentă în salivă, care descompune amidonul în glucoză. Persoanele cu mai multe copii ale genei pot produce mai multă enzimă, facilitând un metabolism mai eficient pentru dietele bogate în amidon.
Studiul sugerează, de asemenea, că aceste modificări genetice pot influența microbiomul, colecția de microbi din organism, și pot avea legătură cu alte adaptări, precum toleranța la lactoză, evoluată pentru a procesa laptele.
Rezultatele cercetării oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care alimentația ancestrală a influențat biologia umană, fiind un exemplu clar de interacțiune între cultură și genetică în evoluția populațiilor.