Sursă: Stirileprotv.ro
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) de extindere a aplicării prescripției în dosarele penale pentru perioada 2014 - 2018 nu este conformă cu dreptul Uniunii Europene. CJUE a precizat că această decizie nu se aplică la dosarele aflate pe rol.
Citește și: PSD va decide miercuri dacă intră în Guvernul Luca Niculescu
Curtea a subliniat importanța principiului autorității de lucru judecat în dreptul Uniunii, afirmând că acest principiu nu impune repunerea în discuție a hotărârilor care au dobândit autoritate de lucru judecat. Aceste hotărâri au constatat, în aplicarea deciziei din anul 2022 a ÎCCJ, prescripția răspunderii penale pentru fraude grave care afectează interesele financiare ale Uniunii.
Ce a stabilit CJUE în legătură cu prescripția?
Conform CJUE, o hotărâre care face obiectul unui recurs în casație nu poate fi considerată, în principiu, o hotărâre care a dobândit autoritate de lucru judecat. Aceasta înseamnă că legea s-ar fi aplicat retroactiv, ceea ce a generat confuzii în rândul instanțelor române.
- În mai 2022, Curtea Constituțională a decis asupra cauzelor de întrerupere a termenului de prescripție în materie penală.
- Decizia a fost aplicată retroactiv pentru perioada 2018 - 2022.
- Instanța supremă a stabilit că decizia CCR se aplică retroactiv până în anul 2014.
Contextul cazului "Lin" și implicațiile sale
Problema a fost ridicată la CJUE în dosarul "Lin", care a inclus două hotărâri privind prescripția - Lin I (iunie 2023) și Lin II (16 iulie 2026). Hotărârea Lin I din 24 iulie 2023 se referea la cetățeni români condamnați pentru evaziune fiscală, care contestaseră condamnarea lor pe baza standardului național de protecție referitor la aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile.
Cetățenii români se bazau pe decizii anterioare ale Curții Constituționale, care invalidaseră o dispoziție națională ce reglementa cauzele de întrerupere a termenului de prescripție. CJUE a fost solicitată să se pronunțe asupra conformității acestor decizii cu dreptul Uniunii, având în vedere necesitatea combaterii eficiente a fraudei care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene.